Poarta catre lumea reala
Making the next step



EGO-UL


Omul a uitat cine este el cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre el insusi pe care o poarta cu sine toata viata fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoase nici un fel de implinire.    OSHO – “Viata este aici si acum”
 
 
            Din nou intrebarea aproape ‘obsesiva’ : cine suntem noi ?
           Spuneam intr-un alt articol ca fiinta noastra se poate imparti in doua mari subpersonalitati : Sufletul (cine suntem noi cu adevarat) si Ego-ul. Sunt simple definitii intelectuale – nu are mare importanta denumirea lor, ci observarea caracteristicilor fiecareia si exprimarea constienta a trasaturilor folositoare ale fiecareia.
            Fiecare din aceste doua subpersonalitati se exprima prin acelasi corp fizic iar noi ne identificam cand cu una cand cu cealalta, crezand ca ,asa suntem noi’. In realitate, lucrurile stau un pic altfel.
            Haideti sa vedem ce este cu una din jumatatile fiintei noastre, ego-ul.
           Toti marii ganditori au vorbit despre ego, chiar daca numele pe care i l-au atribuit este diferit (Jung il numea ‚umbra’, Eckhart Tolle vorbea despre ‚corpul-durere’, P.D. Ouspensky ii spunea ‚falsa personalitate’). In esenta, ideea de baza la toti era cea conform careia ego-ul reprezinta partea din tine care crede ca esti o persoana individuala separata de toti ceilalti (si in general, de orice).
           Acest principiu al ‚separarii’ (contrar ‚unitatii’) este cel ce sta la baza notiunii de ego, ca parte componenta a fiintei noastre. Este exact cum spuneam mai sus : cand crezi ca esti o persoana individuala separata de orice manifesti de fapt ego-ul prin fiinta ta. Gandesti in termeni de ‚eu’ si ‚restul lumii’.
           Este destul de dificil sa nu te vezi ca fiind separat, pentru ca asta remarci peste tot : oameni separati ducand vieti individuale. Cu toate acestea, partile componente ale universului nu sunt separate unele de altele (desi dau impresia ca sunt asa), ci doar diferite (ceea ce este cu totul alt lucru). Ne vedem separati datorita programarii si conditionarii din trecut.
           In cea mai mare parte, cel ce suntem azi este ceea ce am decis sa fim pe baza a ceea ce am stiut. Iar ceea ce am stiut tot timpul si stim azi se bazeaza pe ceea ce am fost invatati de altii, incepand din frageda copilarie pana in prezent. Iar acesti ‚altii’ (parinti, prieteni, profesori s.a.) au fost si ei, la randul lor, invatati de altii si tot asa, pana cine stie la a cata generatie. Si, de vreme ce inca din vechime oamenii au tras concluzia ca sunt separati unii de altii si de restul lucrurilor de pe planeta si din univers, asta este ceea ce au transmis mai departe si a ajuns si la noi.
           Nimeni nu e de vina in acest proces si nu trebuie acuzat. Neavand cunoastere, intr-un fel e normala concluzia separarii exterioare la nivelul ego-ului. Dar in momentul in care intelegi si simti, adevarul se reveleaza de la sine, asa cum au constientizat mii si mii de intelepti ce au transmis omenirii cunoasterea unitatii interioare la nivelul ‚sufletului’. Constientizarea ne inalta la trairea libertatii sufletului. Lipsa ei ne coboara la a deveni sclavii ego-ului si a ceea ce produce el.
           Ce este de fapt ego-ul ? Putem spune ca el reprezinta o „colectie de ganduri tinute laolalta de memorie“ ce creaza un zgomot mental neincetat. Un ecran de concepte, etichete, imagini, judecati, definitii ce ofera impresia ca esti separat de altcineva. Astfel tu uiti, mai bine zis nu mai simti ca dincolo de formele diferite exista unitatea a tot ceea ce este. Ego-ul pune o bariera prin care adevarata ta natura (ce are si ea diferite denumiri – Dumnezeu, Esenta, Fiinta, Prezenta, Divinitatea launtrica, Vidul, Unimea – ce inseamna acelasi lucru) nu se mai poate exprima.
            Imensa majoritate a acestor ganduri (putem spune peste 90%) sunt repetitive, inutile, disfunctionale, daunatoare si se constituie intr-o epuizare mentala si pierdere de energie vitala. Ajungem practic ,dependenti de minte’, iar aceasta identificare cu mintea creaza un ‚sine fals’ – ego-ul. Prin intermediul sau ajungem sa percepem lumea si numim perceptia ‚realitate’. Adevarul este ca e vorba de fapt de propriul mod de a vedea lucrurile datorat felului in care este construit propriul ego (in Programarea NeuroLingvistica-NLP numim acest mod individual de a privi lucrurile ‚harta mentala’).
           Se spune ca „oamenii nu vad lumea asa cum este ea, ci asa cum sunt ei“. Un alt mod de a spune ca hartile mentale, ego-urile sunt diferite. Acesta este si motivul pentru care intervine lipsa de comunicare cu tot cortegiul de efecte ce o insotesc : neintelegeri, certuri, violenta verbala si fizica, batai, chiar razboaie. Toate acestea au loc intre ego-urile din interiorul nostru, nu intre suflete (care cauta linistea, pacea, intelegerea, aromonia).
          Societatea este de fapt constituita din persoane al caror ego le conduce viata in cea mai mare parte – iar ei au investit mult in el, inca de la inceputul vietii. Nu le e usor sa renunte la el si la suferinta pe care le-o aduce acesta. Nu mai stiu exact unde am intalnit urmatoarea remarca : „Cei mai multi oameni isi iubesc drama vietii lor. Lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se impotrivesc cel mai mult este sfarsitul dramei proprii. Atat timp cat sunt identificati cu ego-ul, lucrul de care se tem cel mai mult si caruia i se impotrivesc cel mai mult este trezirea propriului suflet.“ Trist, dar adevarat.
          Momentan, cum spuneam mai sus, adevarul este ca in cazul majoritatii oamenilor ego-ul e cel ce are controlul. Iar efectele acestui fapt se traduc in principal in alegeri nefolositoare (atat pe termen scurt cat mai ales pe termen lung) si concentrarea asupra unor obiective individuale, ‚egoiste’. Ego-ul ne determina sa ne concentram doar asupra noastra, si din moment ce succesul se obtine prin intermediul celorlalti, el este de obicei cauza propriei infrangeri. Concentrarea asupra unui tel egotic duce la ratarea lui.
          Exista doua emotii de baza in univers- frica si iubirea – iar din ele deriva toate celelalte. Emotia de baza a ego-ului este frica (insotita de celelalte emotii negative). Iar un ego bazat pe teama va produce dorinte si teluri bazate pe teama. E vorba in primul rand de teama de a pierde ceea ce deja ai obtinut, indiferent daca esti sau nu multumit.
          Scopul bun, folositor al ego-ului este acela ca el asigura supravietuirea, conservarea propriei fiinte. Dar daca nu ne exercitam liberul arbitru, capacitatea de a alege, lasam practic ego-ul sa reactioneze instinctiv la orice provocare pe care o considera o amenintare pentru indeplinirea rolului sau de baza – supravietuirea. El stabileste daca un anume eveniment, stimul este favorabil sau nefavorabil vietii. Cand ego-ul percepe pericole de natura emotionala, mentala sau fizica, va cauta intotdeauna siguranta si confortul (pe care le percepe automat ca supravietuire). Acesta nu este un lucru rau – doar ca astfel nu ne folosim libertatea de a alege si de a raspunde inteligent schimbarilor si provocarilor pe care le aduce viata. Ori de cate ori se iveste o ocazie, si dat fiind ca orice ocazie implica un risc, in mod automat simtim disconfort. Intentia noastra este sa cautam siguranta, fiindca ceea ce ego-ul percepe ca risc poate insemna uneori chiar ,moartea’ lui. Tendinta este deci sa ne continuam viata ca si pana atunci, pentru ca era sigura, chiar daca lipsa succesului facea parte din acea viata. Daca totusi ne trece prin minte sa riscam, apare frica de a pierde (perceputa de ego drept ‚moarte’ opusa supravietuirii) stilul de viata din prezent (confortabil, cunoscut, chiar daca poate nu avem ceea ce dorim). De cele mai multe ori, oricat de nemultumiti ar fi de starea lor actuala si oricat de departe ar fi de visurile si sperantele lor, oamenii vor alege in mod inconstient acelasi drum stiut.
           Ego-ul se conduce dupa zicala  „in propria viata, raul pe care il ai este mai bun decat binele pe care nu-l ai“. Frica de a pierde cunoscutul este cea care ne tine prizonierii ego-ului, impiedicandu-ne accesul la succesul autentic. Cand temerile dispar, pas cu pas, ego-ul se dizolva. Cu fiecare teama pe care o elimini, lumea se largeste tot mai mult pentru tine. Nu este usor - ego-ul e viclean si cauta sa te ,seduca’ pe mai multe cai pentru a nu pierde controlul asupra ta. Stie ca atunci cand institui disciplina interioara el va pierde – si nu cedeaza teren decat atunci cand e realimente obligat sa o faca, datorita vointei, perseverentei, fermitatii si increderii pe care le manifesti.
           Ideea este ca ego-ul (cine credem noi ca suntem sau ca ar trebui sa fim) nu ne lasa de fapt sa ne realizam pe deplin potentialul interior. Programarea, amintirea a ceea ce ni s-a intamplat si ce am fost invatati inainte de a putea discerene singuri ne afecteaza mereu in tot ce facem si in fiecare decizie pe care o luam. Suntem vesnic victimele dusmanului nostru interior, ego-ul, pana in momentul in care vom face o evaluare sincera a ceea ce alegem sa facem si a motivelor pentru alegerile noastre. Cand va veni acea zi, conditionarea ego-ului isi va pierde din putere asupra noastra. Si cu cat vom intelege mai mult despre noi insine cu atat vom capata mai multa putere, pana cand directia se va schimba si noi insine (sufletul, cine suntem noi cu adevarat) vom fi aceia care vom detine controlul vietii noastre
           Din fericire, acest lucru se intampla in vremurile actuale mai des ca in orice alta perioada a istoriei cunoscute ! Datorita dezvoltarii fara precedent a comunicatiilor, a mass-mediei, acum sunt disponibile enorm de multe resurse de educatie constienta (orice fel de materiale scrise, materiale audio-video, cursuri, conferinte, intalniri directe cu profesori, mentori, maestri) care ne pot ajuta sa ne trezim acea parte uitata din noi –sufletul. Singura care ne poate duce catre succesul mult visat.
           Si inca ceva : ego-ul nu este ceva ‚rau’ in mod absolut. Existenta sa este necesara in fiecare dintre noi, pentru ca numai prin ‚lupta’ cu el ne putem trezi Sufletul. Daca el nu are exista, prin contrast, noi nu am putea sa ne cunoastem Sufletul si nu am avea la dispozitie ‚material’ cu care sa ni-l construim. Asta pentru ca transformam eneergia ego-ului in energie a Sufletului in procesul ‚trezirii’, constientizarii, evolutiei. O lista cu alegeri (caracteristici) ale ego-ului si  ale Sufletului gasiti aici
           O ultima remarca. Undeva se spunea : „Cele mai dificile trei lucruri din lume pentru un om sunt: sa raspunzi la ura cu iubire ; sa-i accepti pe cei exclusi ;  sa admiti ca gresesti. Dar acestea ar fi cele mai usoare lucruri din lume daca nu te-ai identifica cu ego-ul“.
           Cand vom fi Suflet, chiar va fi usor.

 



( Marius Stan )
Copyright © 2006 . Toate drepturile rezervate Marius Stan succesulpersonal.ro . Designed by Radu Vucea       | Termeni si conditii utilizare |